De-a spionajul romanesc, prin supermarketurile Mamei Rusia

Uneori imi culeg informatiile de pe site-urile serviciilor deintelligence. Cel mai des – de pe site-ul CIA, pentru ca ei si-l actualizeaza odata la cateva saptamani. In ultima vreme la spionajul american e schimbare de garda in structura de conducere, dat fiind ca se incheie ciclul profesuiional al vechii generatii. Asa ca, mai nou, pagina de web a CIA arata ca rubrica de anunturi mortuare a unui ziar de mica publicitate: niste oameni minunati, profesionisti, colegi extraordinari si sefi care si-au inspirat subalternii numai la fapte bune si pe care nimeni, niciodata n-o sa-i uite, parasesc functia, iar in locul lor vin alti buni meseriasi, cu viziune si previziune, pe care cei din subordine nu pot decat sa-i iubeasca (platonic, nu fizic si, desigur, fara urma de intentii perverse) etcetera, etcetera, etcetera.
Incat, stai sa te intrebi, daca toti ingerii s-au strans in principalul serviciu de intelligence al acestei lumi, de ce mai sunt atatea razboaie, ucideri in masa, coruptie si ticalosie? Cum de nu pot ei, minunatii profesionisti, sustinuti de subalterni devotati si de o intreaga natiune care si-a pus sperantele in ei si le-a acordat increderea sa-i promoveze valorile (cam asa sunt zicerile dlui Leon E. Panetta de fistecare data) sa faca odata din degete si sa aduca paradisul pe pamant – sa fim cu totii vegetarieni, sa ne iubim (platonic, nu ca acum, fizic si cu perversiuni) si sa traim, in general, in armonie? De putut asa ceva, se vede treaba ca nu se poate, CIA ramane cu profesionistii ei minunati care vin si pleaca, iar pagina de web a institutiei – cu sirul de actualizari cu iz dulceag-tamaios de necrolog provincial.

Pe site-ul FSB intru extrem de rar, pentru ca rusii chiar si-l actualizeaza din joi in pasti si, in plus, pagina se mai deschide si greu. Sambata seara, am facut totusi o incercare, in timp ce ascultam “Dim sigaret s mentolom”(Fumul tigarii mentolate), a trupei Nency (ruseasca) si ma pregateam sa ma demachez. Pagina se deschide, relativ repede, iar eu raman cu discheta de bumbac in aer, picurand, melancolic lotiune tonica, in timp ce citesc:

О пресечении шпионской деятельности румынской разведки (Despre oprirea activitatilor de spionaj ale unei retele informative romanesti).


“Hopa, a iesit cu bau”, imi scapa, apoi scanez rapid textul, dupa numele proprii, pe care le bag in campul de cautare al unei pagini Google. Presa romana nu daduse mare lucru despre scandal – la noi barfele politice si silicoanele cantaretelor de muzica usoara sunt mai bine apreciate de sefi. Evenimentul zilei publica o traducere din Komsomolskaya Pravda, unde se spunea ca Bucurestiul este interesat ca “Republica Moldova, Transnistria si regiunile Cernauti si Odesa, din Ucraina, sa intre in componenta Romaniei pe cale pasnica”. “Flota rusa de la Marea Neagra si trupele de mentinere a pacii din Transnistria sunt ca un os in gat pentru romani”, mai scrie Komsomolskaya Pravda, citata de EVZ.

Mai departe, sunt niste poze, probabil puse la dispozitie de FSB, care il arata pe Gabriel Grecu, secretar I la Ambasada romana din Moscova, cu niste ochi cat farfurioarele de dulceata si o mana la subrat, care nu este a lui, in timp ce este umflat de agentii rusi de securitate. Intr-o alta poza, unde nu s-au pus atat de multe patratele pe fetele rusilor care-l aresteaza, pot sa vad ca cei trei au acelasi fel de privire atenta si trasaturi aproape asemanatoare. Sunt de aceeasi statura si imbracati aproximativ la fel – camasa alba, descheiata la gat, fara cravata, ca e mai coool, si pantaloni de culoare inchisa.

Se impune si un comentariu cu privire la remarca jurnalistilor de la KP, privind interesul Romaniei pentru niste regiuni care nu se afla intre granitele ei. In mod evident, aceaste precizari sunt “garnitura” de prejudecati cu care sunt servite publicului informatiile oferite de FSB. Ele demonstreaza ca urechisti sunt in gazetaria de pe toate meridianele, nu numai in Romania. Afirmatia ca Moldova, Transnistria, Cernautiul si Odesa ar putea intra intre granitele Romaniei “pe cale pasnica” este o aberatie. Asa ceva “pe cale pasnica” nu se poate, iar Romania nu are resursele, nici materiale, nici militare, nici politice, cu care sa sustina un razboi. Cat despre asa-zisii militari rusi din Transnistria, numai eu am scris, pe blogurile mele, si nu odata ca sunt transnistreni echipati cu bocanci ruseesti si cu o mana de fiare sovietice ruginite, pe post de armament si tehnica, deci nu cred ca ele ar putea sa fie “un os in gat” pentru cineva. Imi imaginez ca blogurile mele sunt totusi citite si nu cred ca vreo “razvedka” romaneasca (serviciu de informatii) s-ar apuca sa dea banii contribuabililor, ca sa afle ceva ce se stie deja. Mai credibil si chiar si mai logic ar fi sa-si faca vreun sef vila din banii aceia, decat sa se apuce ofiterii sa-i cheltuiasca pe fundul unui informator care sa le vanda chestiii fumate.

Nici EVZ nu este mai prejos decat rusii: “Serviciul Federal de Securitate a scurs in presa inregistrarea retinerii diplomatului roman, al carui predecesor a fost filat si el”. Suna de parca slujba ruseasca de informatii ar fi avut blenoragie sau cel putin o rinita alergica si oricum propozitia, care este chiar prima din articol are un iz conspirationist, pentru ca in mintea ziaristilor romanesti este asa: daca e serviciu de informatii, sigur e pus pe chestii naspa, si mai ales pe spus minciuni. Nu conteaza ca e din Romania, Rusia sau de oriunde altundeva – serviciile de informatii in general mint si fac chestii naspa. O alta prejudecata, de data aceasta romanaeasca.

De fapt, FSB-ul a difuzat un comunicat de presa, inregistrare video si fotografii. A dat o informare de presa completa, pentru ca a avut interesul sa faca asta, la fel cum ar fi procedat si SRI-ul, DNA-ul, Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism, si oricare alta dintre mult-blamatele institutii din sistemul romanesc de securitate (pe care e adevarat ca eficienta afara din casa nu-l da). E drept ca abordarea jurnalistilor romani ar fi fost cam din aceeasi gama si raportat la institutiile romanesti.
Iata insa continutul comunicatului difuzat de FSB, asa cum apare el pe site-ul institutiei:

“Despre oprirea activitatilor de spionaj ale unei retele informative romanesti”

In anul 2008, in campul de observatie al Serviciului Federal de Securitate al Federatiei Ruse a ajuns primul secretar al sectiei politice a Ambasadei Romaniei la Moscova, Dinu Pistol, care atunci se straduia sa atraga la colaborare confidentiala pe cetateanul rus „M”, care, potrivit atributiunilor sale de serviciu, detinea informatii actuale despre situatia din Moldova si Transnistria.
Diplomatul i-a oferit rusului recompensa baneasca pentru a preda partii romane materiale analitice, despre situatia din Moldova si Transnistria si pentru a furniza date caracteristice si compromitatoare despre relatiile inaltilor oficiali si despre conducatorii politici ai republicii nerecunoscute.
Intalnirile directe ale ofiterului roman cu cetateanul rus au avut loc cu respectarea celor mai stricte masuri conspirative. Data si ora intalnirii erau stabilite prin intermediul postei electronice, cu folosirea unor conventii. In decembrie 2008, odata cu incheierea misiunii de serviciu, Dinu Pistol a parasit tara noastra (Rusia – n.t.). Contactul cu „M”, in numele serviciului de informatii romanesc a fost continuat de cel care l-a inlocuit, Gabriel Grecu, care anterior a lucrat in ambasada Romaniei din Erevan.
Printre informatile politice nesecrete, Gabriel Grecu i-a cerut cetateanului rus sa-i transmita documente continand date secrete, cu caracter militar.
Dupa aceasta, cetateanul “M”, constient ca ofiterul de informatii roman il impinge catre savarirea infractiunii de tradare de tara, el a anuntat de bunavoie despre aceasta FSB-ul si s-a aratat gata sa acorde ajutor organelor de securitate, pentru oprirea actiunilor ilegale ale diplomatului.
Facandu-se analiza documentelor de care era interesat serviciul roman de informatii, FSB a ajuns la concluzia ca transmiterea acestora unui serviciu special strain piate afecta in mod semnificativ interesele de securitate ale Rusiei. Atunci s-a luat decizia ca actiunile ilegale de spionaj ale lui Gabriel Grecu sa fie oprite.
In acest moment, se face analiza legaturilor ofiterului de informatii roman cu un numar de cetateni rusi, in legatura cu care, exista elemente ca au avut un caracter de agentura.

In imagine: Gabriel Grecu, in timp ce era umflat de agentii rusi de securitate. Un moment cu o incarcatura emotionala deosebita pentru orice lucrator in domeniu. Atat de plin de emotii, incat se pare ca unuia dintre rusi, cel din stanga dlui Grecu i-a trezit o erectie. In fotografie nu se vede foare clar, daca este vorba chiar de aceasta reactie fiziologica sau daca nu cumva dl. Grecu o fi vrut in acele momente dificile sa se tina de ceva tare. Cert este ca detaliul din dreapta jos al imaginii arata foarte interesant, chiar daca usor pornografic.

In imagine: Dl. Grecu, la sediul Serviciului Federal de Securitate. I-au dat microfon. Unul mare de data aceasta. Si multa hartie: doua topuri mari si doua topuri mici. Probabil voiau sa-l tortureze, dat fiind ca, se stie, pentru orice fel de functionar din categoria dlui Grecu scrierea raportului si, in general, a oricarui document, este un chin teribil. Oricum, greu de crezut ca si daca si-ar povestit toate amintirile, incepand din cea mai frageda princie posibila, si daca ar gresi de c ate trei ori la fiecare capitol, dlui Grecu i-ar fi trebuit atat de multa hartie. De moda ceva mai veche, rusii care il asista pe dl. Grecu sunt la costum si cravata. Cel cu barba seamana tare bine cu dl. Smirnov, incat prima data mi s-a parut ca liderul Transnisnistriei a venit anume de la Tiraspol, ca sa-i ceara romanului socoteala de ce-l intereseaza Transniostria. Celalalt ofiter, pe niste calduri ingrozitoare, poarta ciorapi albi, cu dunga rosie, care par destul de grosi, de parca ar fi in pericol sa raceasca. Ma gandesc cu groaza cat o spala nevasta-sa la sosetele alea si cum miroase cand se descalta domnul colonel (la varsta domniei sale, perobabil ca acesta este gradul).

Comentarii pe marginea comunicatului FSB se pot face, pentru ca materialul este amanuntit, desi anonimizat, deci lasa loc la interpretari.

Sa incepem cu “In anul 2008, in campul de observatie al Serviciului Federal de Securitate al Federatiei Ruse a ajuns primul secretar al sectiei politice a Ambasadei Romaniei la Moscova, Dinu Pistol, care atunci se straduia sa atraga la colaborare confidentiala pe cetateanul rus „M”.De aici intelegem ca dl. Dinu Pistol, ofiter SIE cu acoperire diplomatica, platit cu bani grei din buzunarul contribuabilului roman (acum mai putin grei, de cand cu reducerile de salarii) a recrutat informatorul, daca nu cumva pe ofiterul acoperit al FSB-ului. Sefii si colegii acestuia s-au distrat uramrid cum „razvedcikul” roman repsecta „cele mai stricte masuri conspirative”, atunci cand se intalneste cu omul lor. Nu numai ca dl. Pistol este platit din impoozitele noastre, dar cu bani din aceeasi provenienta si-a platit si informatorul, rus, pe care oricum il mai plateau o tura de contribuabili, de la el din tara.

O gluma, e adevarat sinistra, mi se pare scopul in care erau cheltuiti acesti bani multi: obtinerea unor „materiale analitice, despre situatia din Moldova si Transnistria”, precum si a unor „date caracteristice si compromitatoare despre relatiile inaltilor oficiali si al conducatorilor politici ai republicii nerecunoscute”. Adica ai Transnistriei. Bun, pai despre situatia din Moldova si Transnistria, toata lumea stie ca este nasoala, toata lumea stie si care sunt solutiile (controlul coruptiei, eficientizarea institutiilor statului, bune oficii, masuri de incredere, etc). Numai ca toata lumea sta si se uita, dat fiind ca e mai profitabil sa facem pe spionii si sa raportam chestii pe care le stie toata lumea. Asa se iau gradele, asa se iau primele, asa se inalta vilele, indiferent carui serviciu ii apartin cei care fac asta.
In ce priveste datele compromitatoare despre politicienii Transnistriei, pot sa dau eu niste detalii in sensul acesta: in urma cu un an, dnii Smirnov si Sevciuk (la moment, seful administratiei de la Tiraspol si, respectiv, seful Parlamentului local) exprimau destul de des intentia de a avea o relatie carnala fiecare cu mama celuilalt, iar aceste dorinte ilegitime erau de o notorietate publica aproape totala. Nu am date de actulitate, dar ma indoiesc ca lucrurile s-au chimbat prea mult intr-un an.

„Intalnirile directe ale ofiterului roman cu cetateanul rus au avut loc cu respectarea celor mai stricte masuri conspirative. Data si ora intalnirii erau stabilite prin intermediul postei electronice, cu folosirea unor conventii”. Nu stiu despre ce conspirativitate este vorba aici, cert este ca pana si unltimul ziarist care abia intra in meserie stie ca, in momentul in care comunici ceva pe telefon sau mail e ca si cum ai fi urlat informatia in piata publica, plina de oameni. Sau chiar mai rau, pentu ca daca te trezesti zbierand intr-un loc public real, s-ar putea sa nu te ia nimeni in serios, iar oamenii sa creada ca ai tras o linie prea tare sau ai baut pe nemancate. In schimb in mediul electronic toata lumea este atenta la tot si fiecare ii asculta cu totala disciplina pe ceilalti. Dinu Pistol a fost lasat sa paraseasca Rusia in pace, liniste si cu sentimentul datoriei implinite, iar pe omul rusilor l-a preluat succesorul lui Pistol, dl. Gabriel Grecu, proaspat venit din Erevan, capitala Armeniei si locul de nastere al unor savuroase bancuri cu intrebari tampite si raspunsuri pline de umor. Avand in vedere succesiunea ulterioara de evenimente si faptul ca, cel putin odinioara, spionii mai comunicau si prin radio, putem crede ca dl. Grecu, pe langa insarcinarile diplomatice, o fi avut si jumatate de norma ca realizator de programe la Radio Erevan.

Gabriel Grecu i-ar fi cerut rusului date cu caracter militar. FSB-ul nu specifica despre ce este vorba, dar in presa din Moscova a iesit informatia ca pe ofiterul roman l-ar fi interesat localizarea si alte date despre unitatile din Transnistria ale armatei ruse. Daca este asa, cu atat mai rau, pentru ca nu exista, nici macar la REMAT, o adunatura de fiare mai vechi si mai harbuite decat tehnica unitatilor militare rusesti din Transnistria. De fapt, ceea ce se afla acolo, in materie de masina de razboi nu poate ucide decat vreun polkovnik (colonel) mai slab de inger, pe care-l loveste apoplexia de nervi dupa cinci incercari esuate de a porni tancul.

In tot cazul, FSB-ul, probabil plictisit de joc, a hotarat sa-l curme, si-a retras omul, l-a ridicat pe roman si acum il cauta la agentura. Daca fac investigatia onest si profesional, fara sa vrea sa i-o traga nimanui, or sa aiba o surpriza: agentura roamnului era formata dintr-un singur agent – omul lor. Trist pentru tara mea. Si pentru ceea ce au facut ei.

Un element de ironie, probabil nu involuntara: schimbul de bani si documente intre roman si rus avea loc in casuta pentru bagaje a unui supermarket din vestul Moscovei. Un loc unde de obicei se fac cumparaturi. In jargonul profesional, lista cu solicitarile de informatii pe care ofiterul coordonator o da agentului se numeste shopping list (lista de cumparaturi, pentru cine nu stie engleza). Pe kestia asta, dl. Grecu putea sa-si ia si un comision de la rusi, dat fiind ca a contribuit la propasirea retailului din tara lor. Pentru ca e de presupus ca, daca se ducea la supermarket sa-si contacteze informatorul, ceva-ceva tot cumpara de acolo. Macar asa, de acoperire. Sau poate ca avea card de fidelitate la supermarketul respectiv, cine stie…

Ironia de a fixa locul pentru schimburi intr-un supermarket oricum nu a servit la nmic. Intreaga poveste nu serveste, in sine, la nimic. Romania este o tara unde inundatiile fac, an de an ravagii, pentru ca nu s-au investit bani in amenajarea teritoriului, iar in Rusia incendiile de padure au dus la evacuarea unui unitati de arma atomice, pentru ca nu s-a investit in securitate forestiera. Eu fac pariu ca in padurile din Rusia, in afara de incendii se petrec si alte lucruri grave: braconaj pe scara larga, furturi masive de lemn, ascunzatori pentru marfurile de contrabanda, si pentru droguri, cu care utlerior se face trafic in marile orase, chiar si omoruri. In loc sa se ocupe de toate aceste lucruri, FSB-ul a stat dupa fundul unui coleg roman care le-a recrutat colegul, ca sa afle ceva ce toata lumea stie. Si tuturor li s-a parut ca-si fac foarte bine meseria si ca sunt niste mari profesionisti, exact ca in filemele de actiune, care, by the way, sunt produse de americani. Ca si conceptul de supermarket, de altfel.

Iar daca in Romania si Rusia lucrurile nu stau tocmai bine, pe cele doua maluri ale Nistrului, situatia este „voobshce” (adica in general) ingrozitoare – saracia si lipsa de eficienta, alaturi de lipsa de perspective sunt la ele acasa. Dar asta nu e interesant decat pentru cei carora li se intampla. Pentru ca ofiterilor de informatii le arde sa se urmareasca unii pe altii prin supermarketuri. Cu astfel de abordari, cel mai probabil, conflictul de la Nistru si, in general, tensiunile din regiune se vor rezolva la o data pe care as localiza-o undeva intre Sfantul Asteapta si Pastele Cailor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *