Anul 2013 se înscrie în trendul ascendent pe care a pornit piața de artă din România, acum deja de mai bine de 5 ani. Continuând creșterile spectaculoase înregistrate în anii precedenți, 2013 a fost un an în care jucătorii din piața de artă s-au concentrat pe sporirea numărului de clienți prin diversificarea constantă a ofertei și prin activități conexe de formare și educare a publicului amator de artă.
Piața licitațiilor de artă din România s-a situat în 2013 la aprox. 15,1 milioane euro, într-o piață de artă ce poate fi estimată ca depășind 28 milioane euro numărului de tranzacții, licitațiile de artă înregistrând adjudecarea mai multor obiecte de artă decât în 2012 cu 6%. Segmentul principal în licitațiile de artă din România a rămas arta de patrimoniu, în special creația artiștilor de importanță națională, ce concretizează în continuare cele mai mari valori de piață.
Anul 2013 a oferit un nou record absolut pentru piața românească de artă: opera “Două fete” de Ștefan Luchian a fost adjudecată pentru suma de 300.000 euro. Dacă la vârful ofertei competiția este de regulă limitată, cele mai spectaculoase creșteri în sistemul licitațiilor sunt obținute de clasicii sfârșitului sec. XIX și începutului sec. XX, precum și moderniștii consacrați ai picturii interbelice, a căror accesibilitate relativă încă îi face cei mai căutați în rândul cumpărătorilor de artă. Însă vedeta neașteptată a pieței de artă în 2013 a fost arta contemporană, cu vânzări în licitațiile naționale de artă cu 10% mai mari decât în 2012 (aprox. 1,4 milioane euro), noi recorduri de autor și succese notabile la nivel internațional. Dar în ciuda creșterilor semnificative în ultimii 3 ani, piața de artă contemporană românească este încă în proces de treptată cunoaștere și apreciere, departe de potențialul atins de țări din regiune precum Polonia, Rusia, Ucraina, Turcia ș.a.m.d. Într-o piață în stadiu de dezvoltare, activitățile de formare a pieței au jucat un rol important în 2013. Artmark a continuat seria de evenimente naționale prin itinerarea unor expoziții cu opere de patrimoniu la Constanța, Timișoara, Arad, Iași, Ploiești, Brașov etc. și a accentuat nevoia de educare a publicului cu privire la obiectul de artă prin organizarea regulată de cursuri specializate de manage-ment al artei. Instrumentele deja consacrate ale pieței de artă, Indexul Pieței Românești de Artă și indicii pieței de artă (de rentabilitate și de lichiditate) și-au continuat menirea de transparentizare a comerțului cu artă, fiind prin consecvența monitorizării repere utile în evaluarea unei achiziții de artă cu rol investițional.
În pofida rezultatelor remarcabile, piața de artă românească se află într-un stadiu încă emergent, departe de probabilul său potențial (în prezent numără cca. 4-5 mii de clienți regulați și ocazionali, specialiștii apreciind că potențialul pieței românești este situat undeva în jur de 150 – 200 mii de cumpărători). Dată fiind vârsta tânără a pieței românești de artă, acest sistem prezintă încă o seamă de vulnerabilități, iar jucătorii din piață sunt deseori nevoiți să se confrunte cu reglementări incomplete, neactualizate, situație ce dă naștere unor controverse diverse (de la procedura de urmat în cazul contestării autenticității unei opere la dificultățile pe care le întâmpină un colecționar angajat în circulația internațională a valorilor culturale cu autoritățile vamale române).
Versiunea integrală a Raportului anual al pieței românești de artă, 2013, realizat de IMA – Institutul pentru Managementul Artei:
