Marius Stoian: OPEN DATA – o prioritate națională

de Marius Stoian

„Big data” – o secvență de evoluție a inteligenței umane – face furori nu numai în SUA – laboratorul mondial imbatabil al conceptelor high – (everything) – ci în întreaga lume, aproape cu vigoarea traumatizantă a unei Revoluții, deopotrivă prin proliferarea în „literatura de specialitate”, dar și prin cadența cu care se implementează.

Din cyberspațiu: „conceptul de big data este un termen general folosit pentru a descrie o cantitate voluminoasă de date nestructurate, semi-structurate și text create pe o bază zilnică, terabytes sau petabytes de date pe care organizațiile le pot analiza în căutarea de perspective de afaceri potențial valoroase și tendințe”.

De dragul comparației, căutând în decoruri vechi, am regăsit similitudini în saltul de la statistică la econometrie, despre care celebrul Alan Greenspan scria că, „permitea să se analizeze în ce măsură boom-ul căilor ferate din anii 1870 ne-ar putea oferi indicii despre comportamentul piețelor în timpul nebuniei dot-com-urilor”. Ar părea că n-ar fi deci, nimic nou, cu excepția cadrului netocratic.

Discuția merită însă lărgită. Avem un „conținut”, un „suport”, niște „algoritmi de procesare”, „obiective intermediare” și, un „obiectiv final” – care fac sens. În jurul acestora, o „realitate teoretică” dar și o „atmosferă difuză”. Dacă dorim înțelegerea fenomenului ca atare, atunci trebuie să explicităm, mai întâi, concepte înrudite: „open data”, „social media”, „guvernanța digitală”. Și de a stabili, pe scurt, corelațiile între aceste elemente, elementele de structură enumerate și realitățile pe care le acoperă.

În această logică, „open data” se referă la „conținut” – dinspre latura guvernamentală a informației. Sub îndemnul nerostit „Să punem totul pe net!”, site-ul Casei Albe unde găsim un ordin de înființare a unui „Oficiu de management pentru open data” deja pune la dispoziția publică, în mod gratuit date guvernamentale nou create.

Aplicațiile variază de la sănătate, unde Medicare oferă date cuprinzătoare de la spitale, centre de îngrijire medicală la domiciliu, și planuri de sănătate care ajută consumatorii să ia decizii informate de sănătate, o gamă largă de parametri legați de calitatea și satisfacția pacienților, la energie cu un Application Programming Interface (API) care pune la dispoziția companiilor de tehnologie statistici energetice, inclusiv evoluția în timp a producției de energie, consum, prețurile, precum și cheltuielile de stat (smart grids) sau Geological Survey ce depistează cutremure în timp real și produce feed-uri și hărți ale incidentelor din întreaga lume. Toate acestea ne apar ca „obiective intermediare”. Aici se concentrează în bună măsură atenția azi.

O alta zonă de „conținut” este social media (facebook, twitter, linkedin etc) – latura privată a informației – care se integrează insidios în „datafication”.

Web-ul, net-ul desigur este pretextul, furnizorul, multiplicatorul dar, în primul rând,„suportul”.

Metoda operaționalizării diferă de desfășurarea unui „covor” în jurul mapamondului și seamănă, metaforic, cu construcția unei autostrăzi: se fac porțiuni și lucrările de artă simultan, iar ulterior se unesc între ele, părând că totul s-a produs instant. Va fi momentul „obiectivului final”: guvernanța digitală globală ca model de bună guvernare.

O bună guvernare care presupune, printre altele, decizii bazate pe „seturi de informații” a căror digitalizare și punere la dispoziție pe o rețea accesibilă tuturor persoanelor fizice devine lege, în același timp cu receptarea permanentă a nevoilor individuale sau de grup printr-un feed-back instant. Aceasta este „realitatea teoretică” ce închide cercul.

„Atmosfera difuză” este adusă de conspiracy theory care susține ca scopul final al acestor eforturi este controlul total al ființei umane print-o pregătire psihologică a legării voluntare și, ulterior obligatorii, de device-uri care ar permite ca big data să acopere real tot orizontul. Dar abordarea este ridicolă: energia nucleară sau ingineria genetică nu au dus nici la războaie nucleare, nici la clone umane.

P.S. România, informatizată infim, a semnat un Plan național de acțiune pentru implementarea Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă, care instituie mecanismele pentru open data. Poate că e timpul să fie pus la lucru. Ieșirea din obsesia secretului și a mimării transparenței e un pas important în credibilizare, înțelegere a sensului, dar și în modernizare.

Mai multe editoriale ale lui Marius Stoian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *