Studiul European anual al CMS privind fuziunile şi achiziţiile publicat pentru al patrulea an la rând, arată că, din punctul de vedere al alocării riscurilor între cumpărător şi vânzător, 2011 a fost în mod clar anul vânzătorului. Studiul a fost realizat la nivel european în urma analizei a 1.350 de tranzacţii încheiate între 2007 şi 2011.
Analiza CMS arată că s-a revenit treptat la standardele de dinainte de 2008, cu anumite prevederi favorabile vânzătorilor, precum plafoane de răspundere mai reduse şi alte limitări ale răspunderii vânzătorilor. În plus, amploarea pe care au luat-o tranzacţiile la preţ fix şi acceptarea într-o proporţie tot mai mare a asigurărilor pentru garanţii şi despăgubiri oferă o protecţie mai mare împotriva riscurilor de pierderi chiar decât înainte de 2008.
Tendinţele europene în materie de fuziuni şi achiziţii dezvăluie o creştere a ratei de utilizare a mecanismului de plată cu preţ fix ca alternativă la mecanismul de plată cu preţ ajustat. În CEE, utilizarea clauzelor MAC (care permit cumpărătorului să nu finalizeze o tranzacţie după semnare în cazul unei modificări negative substanţiale a condiţiilor care fundamentează tranzacţia) este mai răspândită decât în Europa Occidentală. Aceasta reflectă profilul de risc din regiunea Europei Centrale şi de Est. Arbitrajul este de asemenea modalitatea preferată pentru soluţionarea disputelor – utilizat în 79% din cazurile de tranzacţii din CEE, comparativ cu 40% în vestul Europei.
Totuşi, vânzătorii nu au fost singurii care au avut de câştigat, observându-se o serie de tendinţe favorabile şi cumpărătorilor. Studiul arată că în 2011 s-a înregistrat o creştere semnificativă a tendinţei de a obţine angajamente de neconcurenţă de la vânzători şi o preocupare tot mai mare de a obţine garanţii de la vânzători care să acopere potenţialele pretenţii care ar putea apărea în cazul în care aceştia şi-ar încălca obligaţiile contractuale. Totuşi, cumpărătorii sunt mai atenţi la costurile asociate riscurilor şi pun accent pe exerciţii de audit temeince, în loc să negocieze dur aspecte ale tranzacţiilor precum limitarea răspunderii vânzătorului.
Studiul a analizat tranzacţii din domeniile Finanţe şi Asigurări, Hoteluri şi Turism, Energie, Produse de consum, Tehnologie, Media şi Telecomunicaţii, Infrastructură şi Finanţare de proiecte, Farma şi Medical, Imobiliare şi Construcţii, Industrie, Business (alte servicii). Alte observaţii ce pot fi formulate pe baza constatărilor studiului european privind fuziunile şi achiziţiile 2012 includ:
• Comparativ cu SUA, apetitul pentru tranzacţiile cu preţ de vânzare cu indexare ulterioară rămâne scăzut în Europa (doar 14% în 2011), cu excepţia tranzacţiilor din sectorul TMT. Clauzele de indexare a preţului adesea îngreunează negocierile şi conduc la dispute ulterioare. În Europa, asistăm adesea la mecanisme de acoperire a diferenţelor de preţ prin împrumuturi acordate de vânzător sau diverse aranjamente de opţiuni.
• Pentru vânzători este o veste bună că plafoanele generale de răspundere sunt mai reduse decât în anii anteriori, majoritatea tranzacţiilor având acum un plafon de răspundere de sub jumătate din preţul de achiziţie. Este interesant că aceste plafoane tind să fie mai mici în SUA. Cumpărătorii sunt mai dispuşi să fie de acord cu un plafon redus, deoarece apetitul lor pentru risc a crescut şi efectuează audituri financiare şi juridice mai temeinice înainte să semneze.
• Asigurările pentru garanţii şi daune (Warranty & Indemnity) sunt recunoscute tot mai mult ca soluţia preferată atunci când vânzătorul refuză să dea garanţii – de exemplu în cazul vânzătorilor de produse şi instrumente financiare.
• Cumpărătorii au fost mai prudenţi în 2011, o parte mai mare dintre aceştia obţinând o formă de garanţie (42% comparativ cu 37% în perioada 2007-2010) – fie că a fost vorba de un cont fiduciar, o reţinere sau o garanţie bancară. Aceasta ilustrează foarte bine faptul că „banul este rege” în domeniul achiziţiilor şi fuziunilor.
• Vânzătorii au reuşit să reziste clauzelor privind modificările negative substanţiale ale condiţiilor (MAC). Doar 16% dintre tranzacţiile din Europa aveau o astfel de clauză – spre deosebire de SUA, unde majoritatea covârşitoare a tranzacţiilor (93%) cuprind clauze MAC.