Costurile medii pe care o firmă le are cu salariul de bază al unui angajat au suferit creşteri destul de mici în ultimii 4 ani; modificările privind taxele şi impozitele din această perioadă au vizat însă lărgirea considerabilă a bazei de impozitare cu alte venituri asociate salariilor: astfel, putem aprecia o creştere medie cu cca 30% a cheltuielilor unei firme cu taxele şi impozitele globale pentru angajaţi şi colaboratori„, a arătat Mirela Şerban Managing Partner R&M Audit Contabilitate, unul dintre liderii pieţei de profil.
În 2008, dintr-un salariu brut de 1.361 lei, angajatul plătea către stat taxe şi impozite de 361 lei, astfel încât salariul net rămas era de 1.000 lei; la rândul său, angajatorul achita către stat taxe şi impozite în valoare de 367 lei, ajungându-se astfel la un total de taxe şi impozite de 728 lei la salariul brut menţionat. Începând cu anul 2009, pentru ca un angajat să rămână cu acelaşi venit net de 1.000 lei, acesta a trebuit să achite taxe şi impozite către stat în valoare de 379 lei, iar cele plătite de companie au urcat la rândul lor la 386 lei, obţinând un total cumulat de 765 lei. Astfel, în 2009 s-a înregistrat o creştere cu cca 5% a taxelor şi impozitelor salariale plătite către stat faţă de anul 2008.
De asemenea, în ultimii ani, pentru anumite categorii de contribuabili, au mai apărut mici creşteri ca urmare a variaţiilor salariului mediu brut şi deci a impactului asupra procentelor de calcul a unor taxe şi impozite care se raportează la acesta.
Pe partea pozitivă a schimbărilor din domeniul salarizării se află simplificarea documentelor care trebuie depuse la instituţiile de resort. Astfel, începând cu anul 2011 a dispărut multitudinea de declaraţii (către Inspectoratul Teritorial de Muncă, ANOFM, Casa de Pensii şi alte instituţii) dintre care unele trebuiau depuse atât on-line, cât şi pe suport hârtie şi s-a introdus sistemul raportării exclusiv online, prin declaraţia 112. În plus, din 2011 s-au eliminat şi cărţile de muncă în format clasic (însă, deşi sunt eliminate, procedura de scanare a carnetelor de muncă în vederea încărcării în sistemul electronic a informaţiilor înregistrărilor din acestea, precum şi procedura de predare a carnetelor către salariaţi nu sunt încă finalizate). Modificări semnificative au apărut şi în iulie 2012, prin introducerea obligativităţii declarării tuturor veniturilor supuse impozitării în declaraţia fiscală unică: impozitul pe veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, pe veniturile din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, aferente unor activităţi agricole etc.
În ansamblu însă, simplificarea unor proceduri de raportare a veniturilor salariale sau asimilate salariilor a fost contrabalansată de introducerea unor noi categorii de venituri care trebuie luate în calcul pentru fiecare salariat în parte şi, respectiv, per ansamblul unei companii. Astfel, timpul dedicat segmentului de salarizare ocupă în general peste 25% din totalul activităţilor contabile dintr-o firmă; procentul ajunge și la 50% dacă trebuie calculate diferite sporuri, concedieri, mămici în concediu de maternitate, dacă există o fluctuaţie medie a personalului, concedieri individuale şi/sau colective pentru care trebuie eliberate salariaţilor adeverinţe privind stagiile de cotizare (certificatele şi/sau adeverinţele astfel eliberate trebuie să poarte viza autorităţilor competente) etc.