“Deschiderea arhivelor poate ameninta o natiune, cel putin la fel de mult ca si deschiderea unei gropi comune”. As incepe articolul lui Jonthn Cook, scritor si jurnlist britnic, stabilit la Nazareth, specilizat in problemtica Orientului Mijlociu; mterialul este prelut de Aljzeera, iar subiectul este decizia “luata in liniste” de Benjamin Netanyahu, primul ministru israelian, de a extinde cu inca 20 de ani secretizarea de 50 de ani a documentelor din arhivele israeliene. Noua regula privind desecretizarea dupa 70 de ani este raspunsul guvernului la demersurile jurnalistilor israelieni care au incercat sa otina in instanta accesul la documente care ar trebui sa fie deja declasificate, referitoare la razboiul din 1948, atunci cand a fost infiintat statul Israel, si la criza Sueului din 1956.
Seful statului spune ca multe documente “nu sunt de uz pulic” si a exprimat dubii cu privire la “respectarea dreptului international” de catre Israel, in timp ce guvernul a avertizat ca o mai mare transparenta ar putea afecta relatiile externe ale tarii. Sensul real al acestor fraze, scrie Cook, este dat de concluziile unei investigatii recente a ziarului israelian Haaretz, privind Razboiul de Sase Zile din 1967, in care Israelul a ocupat nu numai taritoriile palestiniene West Bank si Gaza, ci si o portiune importanta din Siria, cunoscuta sub numele de Inaltimile Golan, la care nu renunta nici in prezent. In general, israelienii considera ca dreptul tarii lor de a detine Inaltimile Golan este mai puternic decat dreptul la West Bank. Potrivit sondajelor, o majoritate zdrobitoare a israelienilor refuza ideea de a ceda ceea ce au anexat de la Siria, chiar daca acest lucru ar asigura pacea cu Damascul.
Aceasta pozitie inflexibila nu surprinde, afirma expertul. De zeci de ani israelienilor li s-a predat in scoli o poveste mareata in care, dupa ce au respins atacul fortelor siriene, marinimosii israelieni au permis populatiei civile din Golan sa traiasca dupa regulile proprii. De aceea, spun israelienii, locuitorii a patru sate druide inca traiesc acolo. Restul au ales sa plece, urmand instructiunile Damascului. O imagine foarte diferita este creata de interviurile facute de jurnalistii de la Haaretz cu participantii, care au declarat ca 6.000 dintre cei 13.000 de civili ai Golanului au fost fie terorizati, fie fortati fizic sa plece, unii dintre ei mult timp duca ce luptele se incheiasera.
Un document al armatei demonstreaza ca a existat un plan de a curata zona de populatia siriana, cu exceptia druizilor, dat fiind ca nu se dorea inrautatirea relatiilor cu populatia druida loiala, din Israel. Operatiunile de dupa razboi ale armatei au inclus depistarea miilor de fermieri care se ascundeau in pesteri si paduri, pentru a-i trimite peste noua granita. Casele au fost jefuite, apoi armata a ras de pe fata pamantului aproximativ 200 de sate, pentru ca fermierii sa nu aiba unde sa se intaorca. Primii colonisti evrei au fost trimisi acolo sub ochii proprietarilor deposedati, care se uitau de la distanta (fara sa poata face nimic – n.red.). Investigatia ziarului Haaretz ofera dimensiunea purificarii etnice metodice si pe scara larga, ceea ce este jenant pentru imaginea pe care si-a format-o publicul israelian, conform careia armata lor “este cea mai morala din lume”.
Ceea ce surprinde in legatura cu versiunea din Haaretz a cucerirrii Golanului este gradul in care imaginea revizuita despre razboiul din 1948 a fost reflectat de generatii de istorici israelieni, dt fiind c, in urm cu 30 de ani, intr-o perioada mult mai permisiva – Israelul a facut publice documente mult mai sensibile, atrage atentia Cook. Noul materia a fost suficient de exploziv. A subminat povestea traditionala a Israelului despre ceea ce s-a intamplat in 1948, poveste in care se spunea ca palestinienii si-au parasit voluntar teritoriul, la ordinele unor lideri arabi, asteptand ca o armata aliata araba sa inece trufasul stat israelian intr-o baie de sange.
In schimb, documentele sugereaza cu armata israelian, inarmata pana in dinti, a expulzat si deposedat sute de mii de palestinieni, chiar inainte ca infiintarea statului evreu sa fie declarata si inainte ca un singur soldat arab sa intre in Palestina. In special unul dintre documente, Planul Dalet, demonstraza intentia armatei de a expulza palestinienii din patria lor. Aceasta explica purificarea a mai mul de 80% din palestinieni in timpul razboiului, urmata de o campanie militare de distrugere a sute de sate pentru a se asigura ca refugiatii nu se vor intoarce.
Purificarile etnice sunt un element caracteristic pentru ambele cuceriri israeliene. Cook consider ca o cercetare mai aprofundata a arhivelor va evidentia, cu certitudine, cum si de ce au avut loc aceste campanii de purificare etnica – ceea ce este tocmai motivul pentru care dl. Netanyau si altii vor ca arhivele sa ramana secrete. Dar, scrie jurnlistul, deschiderea completa a acestor documente, de natura sa spulbere un mit, poate fi preconditia pacii. In mod sigur multe din adevarurile aflte in documentele tinute sub cheie ofera sansa de a soca opinia publica israeliana, scotand-o din indreptatirea ei, pentru a face concesii semnificative, atat Siriei, cat si Palestinei.
Este, de asemenea, necesar, afirma autorul, sa fie facut un prim pas pentru a stopa incercarile de purificare entnica pe care Israelul le face in continuare, asa cum s-a intampat acuam cateva saptamani, cu beduinii din Valea Iordanului si din Negev, unde satele acestora au fost rase de pe fata pamantului, iar familiile – fortate din nou sa plece. Adevaratii constructtori ai pacii trebuie sa fie motivati de faptul ca usile arhivelor s-au deschis larg, iar motivele celor care doresc sa le tina inchise ar trebui sa fie clare pentru toata lumea, este de parere expertul.
Foto: midleeast.about.com