Ieri, la cateva sute de metri de sediul central al Serviciului Roman de Informatii, institutia – pilon a sistemului de securitate nationala,condusa de un fost membru marcant PSD, altfel un profesionist de a carui onestitate si valoare nu ne indoim, s-a produs un incident grav de securitate nationala. De fapt, mai multe incidente: atacarea unei institutii a statului, manifestari clar extremiste, agresarea fortelor de ordine, proferarea de amenintari la adresa unor oficiali, actiuni violente care urmaresc stirbirea puterii de stat. Toate sunt prevazute in Legea nr. 51/1991, privind siguranta nationala, inca in vigoare, si pe care guvernantii se chinuie de cel putin 10 ani s-o schimbe cu alta, moderna, conforma cu ceea ce specialistii numesc atat de frumos “provocarile noului mediu de securitate”.
La ora la care au inceput incidentele, functionarii institutiei pe care am mentionat-o in paragraful anterior erau la serviciu. Mai bine zis, la birou. Pot sa presupun ca la orele 16.30, cand isi termina domniile lor programul, au plecat acasa, desi, in fata Parlamentului fierberea era in toi.
In locul domniilor lor, vom ridica noi doua-trei chestiuni, zicem, relevante si care confera o semnificatie aparte evenimentuelor de ieri, de la Palatul Parlamentului.
Asadar, pe o caldura care lichefia asfaltul si ar fi trimis pe oricine sa caute primul petec de umbra, un grup de protestatari se aduna “spontan” la Parlament. Sunt echipati cu tricouri si sepci albe, care sa-i pazeasca de soare, ba au si lozinci. Cine este in spatele acestei spontaneitati atat de “bine organizate”?
Pentru ca presiunea sa creasca isi face aparitia un grup de baieti costumati in Ku Klux Klan (repet, pe o caldura de foc) si care incendiaza manechine cu numele membrilor Guvernului Boc, strigand “Locul lui Basescu, langa Ceausescu”.
Dupa ce iau de mai multe ori cu asalt fara succes cordonul de jandarmi postat intre ei si Parlament, demonstrantii au inceput sa arunce cu sticle de apa in fortele de ordine. De unde aveau apa? Remarcam din nou cat de “organizata’ a fost de fapt pretinsa spontaneitate a miscarii de prtest. Dupa un timp vin si ceva intariri, ai zice ca de la Institutul National de Statistica, al carui sediu se afla, intr-adevar, in zona. Atata ca statisticienii sunt destul de vanjosi si au umbrele si pancarte cu lozinci impotriva Guvernului.
Ce a urmat se stie deja: balciul s-a incheiat jenant, ca-n gara, motiunea a fost respinsa, toata lumea s-a dus la culcare, iar pe locul demonstratiei de la Parlament au ramas numai hartiie, ambalajele de plastic si, pentru a nu stiu cate oara, batista frumos asezata pe tambal.
Raman insa intrebarile. Cine si cu ce scop i-a scos in strada pe manifestantii de ieri? Aparent s-a dorit obtinerea unei noi “mamaligi explozive”, ca in decembrie 1989 – altfel de ce s-ar fi scandat “Locul lui Basescu, langa Ceausescu”? Al cui interes ar fi servit o astfel de evolutie? De ce s-ar fi presat asupra starii de spirit generale cu o aparitie atat de atipica pentru peisajul mentalului colectiv al romanilor cum este Ku Klux Klan-ul? De unde vin banii pentru aceste proteste, dat fiind ca oficial nimeni nu mai are un sfant in tara asta si toti suntem in sapa de lemn? (Unii chiar suntem) Unde, cand si de catre cine sunt organizate aceste manifestari? De ce insitutiile statului nu stiu nimic? Daca stiu de ce nu iau masuri?
O scurta examinare a acestei liste de intrebari scoate in evidenta ca aici nu este vorba despre legitimitatea sau ilegitimitatea lui Traian Basescu ori a lui Emil Boc, plasati vremelnic intr-o functie sau alta, ci despre “siguranta nationala”, concept pe care nu am indraznit nici acum 20 de ani, dupa cum nu indraznim nici acum sa-l numim “securitate nationala”, de teama ca “suna ca dracu’” si atunci “e mai bine sa nu”, mai ales ca “nu se stie niciodata’.
In mod cert ofiterii, pe care Traian Basescu i-a premiat si i-a medaliat pentru informatii a caror obtinere nu a fost totdeauna meritul lor, au raspunsuri la intrebarile de mai sus. In mod la fel de cert, raspunsurile vor ramane in sertarele comaprtimentatelor institutii de care acesti ofiteri apartin, pentru ca ce serviciu de informatii ar sprijini un politician care anunta reducerii de salarii de 25 de procente? Faptul daca Romania a trecut sau nu ieri pe langa o lovitura de stat este total nesemnificativ pe langa mult mai concreta lovitura primita in bugetul personal de un ofiter de informatii care nu mai are cu ce-si plati ratele la masina luata in leasing.
Foto: Adriana Neagoe, Gandul